REQUIÉM s.n. v. recviem.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă.** Compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECVIÉM s.n. Slujbă catolică, rugăciune pentru pomenirea celor morți. ♦ Muzică compusă pentru această rugăciune. [Pron. -vi-em, scris și requiem s.n. / < fr. requiem, germ. Requiem, lat. requies – odihnă, it. (missa da) requiem – slujba pentru morți].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECVIÉM s. (MUZ., BIS.) misă funebră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recviém s. n. (sil. -vi-em), pl. recviémuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink