RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESÁC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESÁC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
resác s. n., pl. resácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESÁC ~uri n. 1) Întoarcere violentă a valurilor după ce se izbesc de un obstacol. 2) Val produs de acest fenomen. /<fr. ressac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RESSÁC (‹ fr.) s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink