RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESCIZIÚNE s.f. (Jur.) Anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. [Pron. -zi-u-, var. rescizie s.f. / < fr. rescision, lat. rescissio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESCIZIÚNE s. f. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. (< fr. rescision, lat. rescissio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
resciziúne s. f. (sil. -zi-u-; mf. -sci-), g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESCIZIÚNE ~i f. jur. Anulare a unii act din cauza unui viciu esential. [Sil. -zi-u-] /<fr. rescision, lat. rescissio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink