Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
RESIMȚÍ, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESIMȚÍ vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESIMȚÍ vb. I. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment). II. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc. ◊ a avea urmări. (după fr. ressentir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RESIMȚÍ vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
resimțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt; conj. prez. 3 sg. și pl. resímtă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RESIMȚÍ resímt tranz. A simți din nou. /<fr. ressentir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RESIMȚÍ mă resímt intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simți urmările; a-și manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)