RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESPECTÍV, -Ă adj. Care privește persoana, obiectul, împrejurarea despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ♦ Corespunzător. ♦ (adv.) Pentru cealaltă situație; pentru al doilea caz. [Cf. fr. respectif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESPECTÍV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
respectív adj. m., pl. respectívi; f. sg. respectívă, pl. respectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESPECTÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se referă la persoana sau la obiectul despre care este vorba; corespunzător. 2) (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se referă la fiecare în parte. /<fr. respectif, lat. respectivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink