Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: restabili (verb tranzitiv) , restabilire (substantiv feminin)   
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESTABILÍRE s.f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei; reconstituire; întremare, înzdrăvenire. [< restabili].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTABILÍRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. v. în-viorare. 4. v. însănătoșire. 5. v. întremare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restabilíre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétablir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RESTABILÍ ~ésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor anterioare de evoluție. /re- + a stabili
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RESTABILÍ mă ~ésc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părțile lui) A reveni la condiția inițială; a se reface; a se regenera; a crește. /re- + a se stabili
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoși. 5. v. întrema.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)