Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: restaura (verb tranzitiv) , restaurare (substantiv feminin)   
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESTAURÁRE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
RESTAURÁRE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restauráre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RESTAURÁ ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea inițială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. si reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. și pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. restauréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTAURÁRE (‹ restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)