RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. restitutórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTITUTÓRIU ~e (~i) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink