RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s. f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESTRÍCȚIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTRÍCȚIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♦ fără ~ = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
RESTRÍCȚIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restrícție s. f. (sil. -ți-e; mf. -stric-), art. restrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTRÍCȚIE ~i f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăți; îngrădire. ~ de circulație. ◊ Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricției; Sil. -ți-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink