Dex restrângere

RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

RESTRÂNGERE s. 1. v. limitare. 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. v. re-stricție.

restrângere s. f. (sil. mf. -strân-) strângere

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge

RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la ...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.

A restrânge ≠ a extinde

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge