RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETARDÁȚIE s. f. 1. retardare. 2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
retardáție s. f., art. retardáția, g.-d. art. retardáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink