RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
retevéi s. n., pl. retevéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETEVÉI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink