RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETEZĂTÚRĂ s. v. scorbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
retezătúră s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETEZĂTÚRĂ retezături f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink