RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii, care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. – Din fr. réticulaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETICULÁR, -Ă adj. (Despre o structură) În formă de rețea; reticulat. [< fr. réticulaire, cf. lat. reticulum – rețea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETICULÁR, -Ă adj. în formă de rețea; o (anat.) substanță ~ă = formație de celule nervoase dispuse în rețea în trunchiul cerebral. ◊ care aparține unui reticul. (< fr. réticulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RETICULÁR adj. reticulat. (Structură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reticulár adj. m., pl. reticulári; f. sg. reticuláră, pl. retículáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETICULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unei rețele de puncte sau de linii. Structură ~ă. 2) Care ține de reticul; propriu reticulului. Sistem nervos ~. /<fr. réticulaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink