Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: retușa (verb tranzitiv) , retușare (substantiv feminin)   
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETUȘÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei; retuș. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retușa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETUȘÁRE s. v. corectare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
retușáre s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RETUȘÁ vb. v. corecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)