Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reutila (verb tranzitiv) , reutilare (substantiv feminin)   
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REUTILÁRE s.f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [< reutila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
reutiláre s. f. (sil. re-u-), pl. reutilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re1- + utila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REUTILÁ ~éz tranz. A utila din nou; a înzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re1- + utila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reutilá vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutiléz, 3 sg. și pl. reutileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)