Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVENDICÁRE s.f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; (concr.) ceea ce se revendică. [< revendica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVENDICÁRE s. f. acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație. (< revendica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVENDICÁRE s. v. cerere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revendicáre s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparține cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ◊ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVENDICÁ vb. v. cere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic, 3 sg. și pl. revéndică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink