Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reavăn (adjectiv) , reveni (veni) (verb) , reveni (umezi) (verb)   
REVENÍ2, revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVENÍ1, pers 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín și revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVENÍ vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziția inițială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revení (-nésc, revenít), vb.1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. revínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéște, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. reveneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĩnŭ „șes”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REVENÍ revín intranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-și recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul își revenea treptat. ◊ ~ la viață a) a scăpa de o boală grea; b) a renaște. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparține în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REVENÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-și mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REÁVĂN reávănă(réveni, révene) 1) (despre sol, substanțe, materii etc.) Care conține o cantitate abia simțită de umezeală; umed; jilav. Pământ ~. 2) (despre vânt, aer etc.) Care răcorește; cu adiere rece; răcoritor; răcoros. /<bulg. raven
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REÁVĂN adj. 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A-și reveni ≠ a se vlăgui, a se veștezi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Reavăn ≠ uscat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
reávăn adj. m., pl. réveni; f. sg. reávănă, pl. révene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)