Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: revigora (verb tranzitiv) , revigorare (substantiv feminin)   
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVIGORÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVIGORÁRE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revigoráre s. f., pl. revigorări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REVIGORÁ ~éz tranz. A trezi din amorțeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVIGORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVIGORÁ vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puțin după răul avut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revigorá vb., ind. prez. 1 sg. revigoréz, 3 sg. și pl. revigoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)