Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVOCÁT adj. anulat, contramandat. (Ordin ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Revocat ≠ numit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REVOCÁ revóc tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un amba-sador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A revoca ≠ a desemna, a numi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. și pl. revócă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink