Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: revolta (verb tranzitiv) , revoltare (substantiv feminin)   
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta.V. revolta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOLTÁRE s. v. indignare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revoltáre s. f., g.-d. art. revoltării; pl. revoltări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)