Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVOLUȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a revoluționa și rezultatul ei; transformare bruscă și profundă într-un domeniu oarecare. [Pron. -ți-o-. / < revoluționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
revoluționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REVOLUȚIONÁ ~éz tranz. 1) (mase de oameni) A pregăti la luptă revoluționară. 2) (stări de lucruri) A schimba radical; a transforma din temelie. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVOLUȚIONÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de revoluție; propriu revoluției. Situație ~ă. 2) Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluții. Mișcare ~ă. 3) Care este stabilit de revoluție; menit să consolideze biruința revo-luției. Grup ~. 4) fig. Care revoluționează un domeniu de activitate. Transformări ~e în producție. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVOLUȚIONÁR2 ~i m. 1) Adept al unei revoluții. 2) Persoană care participă la o revoluție. 3) Persoană care a inițiat o trans- formare radicală într-un domeniu de acti-vitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVOLUȚIONÁ vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOLUȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOLUȚIONÁ vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVOLUȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVOLUȚIONÁR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Revoluționar ≠ contrarevoluționar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
revoluționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. revoluționéz, 3 sg. și pl. revoluționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
revoluționár adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. revoluționári; f. sg. revoluționáră, pl. revoluționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)