REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZÉDĂ s.f. Plantă erbacee originară din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; (pop.) rozetă. [< fr. réséda, lat. reseda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZÉDĂ s. f. plantă erbacee, din nordul Africii, cu flori mici, galbene-verzui, foarte mirositoare; rozetă. (< fr. réséda, germ. Reseda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZÉDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) pozetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REZÉDĂ s. v. rechie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZÉDĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpină ramificată, cu frunze mari, alungite, și cu flori mărunte, aromate, de culoare galbenă-aurie, dispuse în ciorchini terminali; rozeta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. réséda, germ. Resede, ung. rezeda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REZÉDĂ (‹ fr., lat.) s. f. Plantă decorativă erbacee, din familia resedaceelor, cu tulpină înaltă de 30-60 cm, ramificată la bază, cu frunze întregi alungite și cu flori mici galbene-aurii, în racem, cu miros plăcut (Reseda odorata); (pop.) rozetă (4). Utilizată pentru vopsirea fibrelor naturale în galben.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink