Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reținut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret. (< fr. réservé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZERVÁT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reținut. 4. v. distant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezervát adj. m., pl. rezerváți; f. sg. rezervátă, pl. rezerváte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REZERVÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care își frânează pornirile; reținut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZERVÁ vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. și pl. rezérvă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink