Dex rezervație

REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formații geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation.

REZERVÁȚIE s.f. 1. Teritoriu cu plante, animale și formații geologice rare, pe care este oprită prin lege orice transformare. 2. Limite teritoriale într-un stat înăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. [Gen. -iei, var. rezervațiune s.f. / cf. fr. réservation].

REZERVÁȚIE s. f. 1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare. 2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. (< fr. réservation)

REZERVÁȚIE s. v. rezervă.

rezerváție s. f. (sil. -ți-e), art. rezerváția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (sil. -ți-i-)

REZERVÁȚIE ~i f. 1) Teritoriu ocrotit de lege, pe cuprinsul căruia se află plante, animale sau minereuri rare, prezentând o deosebită valoare științifică. ~ naturală. 2) Teritoriu limitat din cadrul unei țări pe care sunt silite să locuiască anumite grupuri etnice, socotite a fi de rasă inferioară. /<fr. réservation