Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZISTÓR s. v. rezistență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezistór s. n., pl. rezistoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZISTÓR ~oáre n. Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în elec-trotehnică; rezistență. /<fr. résisteu, engl. resistor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)