Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZULTÁT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZULTÁT s. 1. v. consecință. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezultát s. n., pl. rezultáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REZULTÁT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; urmare; consecință; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obținut în urma unor operații matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezultá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúlte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)