RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescari în două bărci, folosită la adâncimi mari. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink