RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RICOȘÉU s.n. v. ricoșet.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RICOȘÉU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ricoșéu s. n., art. ricoșéul; pl. ricoșéuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RICOȘÉU ~ri n. 1) v. A RICOȘA. 2) fig. Consecință indirectă a unei acțiuni. /<fr. ricochet, germ. Rikoschett
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RICOȘÉU (RICOȘÉT) (‹ fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20º; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink