Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [Var.: ridícul, -ă adj.] – Din it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RIDÍCOL, -Ă adj. 1. Care stârnește râsul, batjocura; (demn) de râs; caraghios. 2. (Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. // s.n. Ceea ce stârnește râsul, ceea ce este demn de batjocură, de râs. [Var. ridicul, -ă adj. / < lat. ridiculus, cf. fr. ridicule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIDÍCOL, -Ă I. adj. 1. care stârnește râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de râs. (< it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RIDÍCOL adj., s. 1. adj. v. buf. 2. s. (rar) ridiculitate. (~ul unei situații.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfățișare ~.) 4. adj. v. caraghios. 5. adj. v. derizoriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ridicol ≠ frumos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ridícol adj. m., pl. ridícoli; f. sg. ridícolă, pl. ridícole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIDÍCOL1 n. Motiv care provoacă râsul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIDÍCOL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios; rizibil. Are o înfățișare ~ă. 2) (despre sume, cantități etc.) Care este foarte scăzut; foarte mic; neînsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)