RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RIGORÍSM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr. rigorisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RIGORÍSM s. 1. v. sobrietate. 2. v. conformism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rigorísm s. n., pl. rigorísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIGORÍSM ~e n. 1) Concepție care pro-movează respectarea riguroasă a unor principii, respingând orice compromis; severitate extremă. 2) Comportare foarte cumpătată; moderație. /<fr. rigorisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink