Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rimela (verb tranzitiv) , rimelare (substantiv feminin)   
RIMELÁRE, rimelări, s. f. Acțiunea de a (se) rimela și rezultatul ei. – V. rimela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RIMELÁ ~éz tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rimelá vb., ind. prez. 1 sg. rimeléz, 3 sg. și pl. rimeleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)