Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rindelui (verb tranzitiv) , rindeluire (substantiv feminin)   
RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RINDELUÍRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scânduri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)