Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RINDELUÍT adj. geluit. (Scândură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RINDELUÍT s. v. rindeluire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rindeluít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink