Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RINÍCHI s. (ANAT.) (înv. și pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
riníchi (riníchi), s. m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
riníchi s. m., pl. riníchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RINÍCHI ~ m. (la om și la animale) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară. ◊ ~ artificial aparat care înlocuiește provizoriu rinichiul. /<lat. reniculus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)