Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
RINOCÉR (‹ fr.; {s} rino- + gr. keras „corn”) s. m. Mamifer imparicopitat, ierbivor, din familia Rhinocerotide, cu corpul masiv, cel mai mare animal de uscat după elefant, capul mare, cu 1-2 coarne pe lunia mediană a botului, membre scurte, puternice, cu câte 3 degete învelite fiecare în câte o copită, piele groasă, lipsită de păr, ochi mici, urechi scurte, drepte. Au existat mai multe forme fosile (inclusiv rinocerul lânos, Coelodonta, răspândit în Pleistocen în Europa și Siberia). În prezent în Africa trăiesc două specii de rinocer bicorn: r. alb (Ceratotherium simum), care poate atinge greutatea de 4,5-5 t, cuc cornul anterior în medie de 0,6 m lungime, dar putând să atingă și 1,5 m, și r. negru (Diocerus bicornis). În S Asiei se întâlnesc trei specii de r. care, spre deosebire de cei africani, au pielea cu pliuri foarte largi, ceea ce dă un aspect caracteristic: r. indian, cu un singur corn (Rhinoceros unicornis), r. javanez, tot cu un singur corn (Rhinoceros sondaicus), întâlnit și in Indochina și r. asiatic bicorn (Dicerorhinus sumatrensis). Toate cele cinci specii au fost vânate până în pragul extincției; în prezent r. sunt ocrotiți în rezervații și parcuri naționale, totuși sunt încă periclitați datorită braconajului (îndeosebi pentru corn, prețuit ca talisman iar în Asia pentru preparate medicinale tradiționale).
Sursa: Dicționar enciclopedic