RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pus-tiitor, ruinător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Risipitor ≠ avar, econom, strângător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RISIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival . Care risipește; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink