RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RISÍPĂ s. 1. (înv.) istravă, (fig.) jaf. (~ la mâncare.) 2. v. irosire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RISÍPĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, cădere, dărăpănare, dărăpănătură, dărâmare, dărâmat, dărâmătură, devastare, dispersare, dispersie, distrugere, îmbelșugare, împrăștiere, îndestulare, înfrângere, învingere, năruire, năruit, năruitură, nimicire, paragină, pârjolire, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, prisos, pustiire, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, ruină, surpare, surpat, surpătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
risípă s. f., g.-d. art. risípei; pl. risípe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RISÍPĂ ~e f. Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau bănești; irosire. ◊ A face ~ a folosi în mod nechibzuit un bun. În ~ care se ruinează; b) împrăștiat. /v. a risipi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink