Dex ritm

RITM, ritmuri, s. n. 1. Așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadență, tact; p. ext. efect obținut prin această așezare. ♦ Vers. 2. Desfășurare gradată, treptată a unei acțiuni, evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități, condiționată de anumiți factori. ♦ Periodicitate a unei mișcări, a unui proces, a unei activități. ♦ Mișcare regulată; tempo, cadență. 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație, la o construcție. – Din ngr. rithmós, fr. rythme, lat. rhythmus.

RITM s.n. 1. Armonie care rezultă din căderea regulată a accentului pe anumite silabe într-un vers sau într-o frază muzicală. 2. Desfășurare gradată, treptată. ♦ Mișcare regulată; cadență, tempo. 3. (Arte) Proporție, armonie între părțile unui întreg. [Cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos, fr. rythme, it. ritmo].

RITM¹ s. n. 1. periodicitate a unor mișcări, activități sau procese, repetare regulată la anumite intervale a acelorași momente. 2. armonie care rezultă din căderea regulată a accentului pe anumite silabe într-un vers sau într-o frază muzicală. ◊ mișcare regulată; cadență, tempo. 3. (arte) proporție, armonie între părțile unui întreg. (< fr. rythme)

RITM²(O)-, -RITMÍE elem. „ritm, cadență”. (< fr. rythm/o/-, -rythmie, cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos)

RITM s. 1. v. cadență. 2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadență, tempo. (Merge într-un ~ susținut.) 4. ritm fetal v. embriocardie.

Ritm ≠ aritmie

ritm s. n., pl. rítmuri

RITM ~uri n. 1) Succesiune regulată în timp (a unor elemente). ~ c*****c. 2) (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; tact; cadență. 3) Viteză de execuție; grad de iuțeală (în efectuarea unei acțiuni); tempo. Merge într-un ~ susținut. /<ngr. rythmós, fr. rythme, lat. rhythmus