Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RIVÁL, -Ă, rivali, -e s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RIVÁL, -Ă s.m. și f. Cel care năzuiește, aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fără rival = fără seamăn, fără pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIVÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără ~ = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RIVÁL s. 1. v. adversar. 2. v. concurent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rivál s. m., pl. riváli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIVÁL ~i m. Persoană care aspiră, în concurență cu alta, în atingerea aceluiași scop; adversar; concurent. ◊ Fără ~ fără pereche; inegalabil. /<fr. rival, lat. rivalis, ~e, germ. Rival
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)