Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: roabă (substantiv feminin) , rob (substantiv)   
ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanță, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanțe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, și prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROB (roábă (robi, roábe) m. și f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență totală de un stăpân; sclav; serv; șerb. ◊ Calea (sau Drumul)-~ilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care muncește din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă și execută orbește ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROB s. v. condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rob (róbi), s. m.1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoț. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab.Der. roabă, s. f. (sclavă; tărăboanță), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruță” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s. f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s. f. (înv., sclavă); robime, s. f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s. f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s. f. (muncă, activitate); robotaș, s. m. (Trans., clăcaș), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robșag, s. n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s. m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
Cálea-Róbilor s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rob s. m., pl. robi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROB ROY (Robert Mac Gregor Cambell, zis ~) (1671-1734), brigand scoțian. Celebru prin curajul său și prin viața aventuroasă. Arestat în 1722; grațiat în 1727. Eroul celebrului roman al lui W. Scott.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)