ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROBÍE s. 1. v. sclavie. 2. sclavie, (fig.) lanțuri (pl.). (Aflat în ~ la turci.) 3. v. subjugare. 4. v. captivitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROBÍE s. v. arest, captivitate, închisoare, ocnă, penitenciar, prizonierat, pușcărie, temniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Robie ≠ libertate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROBÍE ~i f. 1) Stare de rob; sclavie. Aflat în ~. 2) fig. Situație de dependență totală; sclavie. [G.-D. robiei] /rob + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink