Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: robi (verb tranzitiv) , robit (adjectiv)   
ROBÍT, -Ă, robiți, -te adj. (Adesea substantivat) Care este aservit, exploatat. 2. Fig. Subjugat, fermecat, captivat. – V. robi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROBÍT adj. v. subjugat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ◊ A munci din greu. 3. Tranz. A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ◊ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ROBÍ ~ésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însușiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a șerbi. /Din rob
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROBÍ vb. v. aresta, captiva, deține, domina, închide, întemnița, reține, stăpâni, subjuga.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A robi ≠ a dezrobi, a elibera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
robí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. și pl. robeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)