ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
robúst adj. m., pl. robúști; f. sg. robústă, pl. robúste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROBÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink