RÓENTGEN s. m. v. röntgen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ROENTGEN1- elem. röntgen2-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ROENTGEN (RÖNTGEN) (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink