Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorată roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÓIBĂ s. v. rumeneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROÍBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÓIBĂ (lat. robia) s. f. Plantă erbacee perenă din familia rubiaceelor, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime (Rubia tinctorum). Cultivată în trecut pentru substanțele colorante din rădăcină, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizată și ca plantă medicinală, în special pentru afecțiunile renale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)