ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi3 + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
roitór adj. m. (sil. ro-i-), pl. roitóri; f. sg. și pl. roitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care roiește. Albine ~oare. [Sil. ro-i-] /a roi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink