Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: romanța (verb tranzitiv) , romanțare (substantiv feminin)   
ROMANȚÁRE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța.V. romanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROMANȚÁRE s.f. Acțiunea de a romanța și rezultatul ei. [< romanța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
romanțáre s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROMANȚÁ, romanțéz, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ROMANȚÁ ~éz tranz. (viețile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. / < it. romanzare, fr. romancer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROMANȚÁ vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMANȚÁ vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
romanțá vb., ind. prez. 1 sg. romanțéz, 3 sg. și pl. romanțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)