ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROMBOÉDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMBOÉDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
romboédru s. n. (sil. -dru), art. romboédrul; pl. romboédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROMBOÉDRU ~e n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. /<fr. rhomboedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink