ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
româncúță s. f., g.-d. art. româncúței; pl. româncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink